joi, 3 februarie 2011

Prizioniera intre 4 pereti

De cateva zile am devenit prizoniera camerei mele. Am fost uitata nimeni nu isi mai aduce aminte de minte, doar pisicul meu. Speranta de a-mi reface prietenia e din ce in ce mai putina. In ficare minut in care stau si privesc peretii goi parca trece o vesnicie. Nu mai stiu ce sa fac. Privesc fotografiile si simi amintesc de momentele placute , dar nu e suficient. Am nevoie de realitate nu de amintiri si nu pot doar sa stau si sa astept trebuie sa fac ceva.
Dar ce?...

Un comentariu:

  1. din cele 3 postari care le-am citit pana acum am observat ca tu strigi dupa ajutor si intradevar suferi enorm ! imi pare rau ,dar sa sti ca odata si odata vei zambi cu adevarat

    RăspundețiȘtergere