Prizioniera intre 4 pereti

De cateva zile am devenit prizoniera camerei mele. Am fost uitata nimeni nu isi mai aduce aminte de minte, doar pisicul meu. Speranta de a-mi reface prietenia e din ce in ce mai putina. In ficare minut in care stau si privesc peretii goi parca trece o vesnicie. Nu mai stiu ce sa fac. Privesc fotografiile si simi amintesc de momentele placute , dar nu e suficient. Am nevoie de realitate nu de amintiri si nu pot doar sa stau si sa astept trebuie sa fac ceva.

Dar ce?...