Putem fi prieteni

Un prieten ca tine e greu de gasit , nu ma ranesti, nu-mi vorbesti urat, nu ma tratezi ca pe o straina. Esti exact asa cum mi-am dorit aproape perfect.

Din pacate nu esti perfect si acest lucru ma raneste cel mai mult caci pentru mine perfectiunea inseamna realitate.

Chiar mi-ar placea sa gasesc pe cineva ca tine ...

Prizioniera intre 4 pereti

De cateva zile am devenit prizoniera camerei mele. Am fost uitata nimeni nu isi mai aduce aminte de minte, doar pisicul meu. Speranta de a-mi reface prietenia e din ce in ce mai putina. In ficare minut in care stau si privesc peretii goi parca trece o vesnicie. Nu mai stiu ce sa fac. Privesc fotografiile si simi amintesc de momentele placute , dar nu e suficient. Am nevoie de realitate nu de amintiri si nu pot doar sa stau si sa astept trebuie sa fac ceva.

Dar ce?...

M-am saturat!

Fiecare zi cu cei din jur e de groaza. Pentru ca ei sa te accepte trebuie sa fii neaparat ca ei. Dar nu mai suport urasc sa fim la fel urasc acest lucru ar trebui sa fim diferiti prin ceea ce facem caci atunci cand toti fac acelasi lucru incepe sa fie banal . De ce trebuie eu sa le indur pe toate pentru a fi acceptata De ce ?...

Sunt inconjurata

Stau in mijlocul naturii , inconjurata de copaci, dar parca ii lipseste ceva… Minute intregi privesc padurea ,dar nu imi dau seama . Frigul imi invaluie incet corpul, dar nu il simt.

O prietena imi pune o patura in spate si imi spune sa vin caci ploaia se apropie . Ma asez sub un acoperis pe o buturuga . Ele rad dar, acest lucru nu ma deranjeaza . Privesc in continuare padurea aflata acum sub picurul ploii si intr-un sfarsit aparuse . Raspunsul meu topaia rapid de colo colo cautand ceva de mancare . Intre timp ploaia se oprise.

Atunci m-am ridicat brusc si am aratat spre el. Fetele nu intelegeau si chicoteau intr-una, dar atunci mi-am dat seama ca daca privesc cu atentie voi  observa ca sunt inconjurata de viata.

Obsesie

Dimineata ma trezesc, privesc in jur, ma asez in fata oglinzii si privesc .  Nu e nimic nou … Acelasi chip aceleasi trasaturi. Imi iau in mana “trusa de facut miracole”(machiajul) si incep. Dupa cateva zeci de minute ma uit din nou in oglinda dar e tot la fel. Aceeasi fata cu aceleasi trasaturi dar mai viu colorata . Pun totul la loc si privesc in urma spre oglinda sa fiu sigura dar nu se schimba nimic .E doar o obsesie…

Imperfectiuni perfecte

Intr-o zi stand pe pervaz si privind cerul perfect albastru o intrebare mi-a strafulgerat mintea “Oare eu sunt imperfecta?”. Ridicandu-mi din nou ochii spre marea albastra raspunsul a venit la fel de repede ca intrebarea ”Nu exista oameni imperfecti ei sunt perfecti prin defectele lor si de aceea sunt unici”. Din acea zi mi-am lasat de o parte obsesia pentru perfectiune si am ascuns machiajurile acolo unde nu le va gasi nimeni iar toate imperfectiunile mele au devenit perfecte.

Durerea

Durerea e o placere a sufletului. Fara ea viata nu ar avea sens . Privind in urma imi amintesc acum fiecare cazatura de pe bicileta si imi dau seama ca de fiecare data m-am ridicat si am contiuat sa exersez. Chiar daca inaintand in varsta durerile sunt mai mult sufletesti decat trupesti aminteste-ti mereu de perioada copilariei cand niciodata nu plangeai mai mult de 5 minute si apoi te ridicai si iti continuai drumul.